Working

Teea ajunse la munca. Era o noua zi si avea multe de facut. Dupa ce merse intr-o cabina si isi lua halatul pe ea, iesi pe hol, mergand cu o groaza de hartii in brate pe care isi arunca privirea din cand in cand. Erau niste formulare peste care trebuia sa se uite, sa le verifice daca sunt in regula.

Aceea era una din zilele sale dificile. A fost anuntat ca un ranit urma sa ajunga la satia unde era el pentru a-l trata.Era unbracat cu halatul lui alb, dar fara ecuson pentru ca il uitase acasa. Sub ochi era negru din cauza ca nu dormise de vreo doua zile. A alergfat pe coridor, dar nefiind atent pe unde mergea s-a bagat in Teea.
-Imi pare rau, i-a zis gafaind.

Cand baiatul se lovi de ea, Teea scapa cam toate foile pe care le avea in mana. Acestea zburara in sus si pana la urma se imbrastiara peste tot peste coridor, iar ea isi pierdu putin echilibrul si fu cat pe aici sa cada jos, dar norocul ei fu ca se prinse repede de mana baiatului. Cand apele se linistira, isi ridica privirea spre Jay.
- Ah... tu erai? Daca nu-l cunostea, se pregatea sa urle la acesta. Ce s-a intamplat? Nu pari in regula...! Spuse ea, putin ingrijorata.

Toate hartiile pe care Teea le tinea in mana s-au imprastiat pe jos, iar ea a fost gata sa cada daca nu s-ar fi prins de mana lui.
-Nu intreba...., apoi se opri. Lasa-ma sa te ajut, i-a zis si s-a aplecat sa stranga hartiile pentru a uita cateva clipe de stresul sub care era. Stia ca paciuentul aceal putea ajunge in orice moment, dar el chiar nu mia era in stare sa mearga.

Teea se uita la el ingrijorata si isi dadu seama ce problema avea. Vechea problema cu odihna, bineinteles, nimeni din spital nu avea timp de asa ceva.
- Mersi, dar nu trebuia... ! Spuse cu-n zambet micut pe fata, apoi se apleca si ea, incepand sa stranga din miile de foi imprastiate pe jos.

Ofta adnac si continua sa stranga foile, apoi le aranja frumso intr-un teanc si i le intinse lui Teea.
-Sper ca te vei descurca acum cu ele dupa ce suau amestecat, i-a zis vinovat. Imi pare rau, serios.
S-a aseza pe jos, lipit cu spatele de perete, iar ochii s-i i-a inchis. Simti cum il lua somnul si era gata sa adoarma acolo.

Teea lua hartiile din mana baiatului si ii multumi, asigurandu-se ca se va descurca ea cu ele. Le aseza pe toate undeva pe jos si ea se puse langa baiat.
- Esti obosit, asa-i? Il privi si se putea observa usor dupa chipul sau cat de extenuat era.

-Da. Abia daca mai pot gandi, chicoti scurt. Pe langa asta, am si fost anuntat ca urmeaza sa soseasca un pacient de nu stiu de pe unde pe care trebuie sa-l operez imediat. Pur si simplu imi e frica sa o fac. Sunt prea obosit si nu vreau sa-l... omor.
Se cutremura cand rostise acel cuvant, apoi isi lasa capul pe umarul ei.

Teea il privi cu coada ochiului. Era genu de persoana care isi facea griji pentru orice, dar la baiat era mai ingrijorata ca niciodata. Simti nevoia sa-l ajute, dar nu prea stia cum. Ii apuca o mana intr-a sa, strangand-o usor.
- O pot ruga pe mama sa te inlocuiasca ea, ce spui?

Simtit cum fata ii cuprinse mana intr-a ei si o stranse usor. A inchis ochii si a incercat sa se relaxeze char si pentru cateva secunde.
-Nu... Nu stiu. Nu vreau sa o incarc si cu problema asta... Lasa, ma voi descurca... "Cred", a coninuat in gand. Multumesc, oricum.

- Nu o incurci cu nimic, oricum are pauza, iar mama mea e obisnuita sa munceasca asa mult si tocmai s-a intors din concediu. Incerca sa-l convinga Teea, caci parea ca are serios nevoie de odihnia. Ii stranse mai tare mana.
- Haide, accepta, stii si tu ca ai nevoie de-o pauza.

Cat de bine sunase ceea ce-i spuse. A oftat, apoi s-a gandit bine la asta. Chiar avea nevoie de pauza. A simtit cum teea l-a strans mai tare de mana.
-Okay... O las sa ma inlocuiasca, dar doar de data asta.
A strans-o si el de mana si si-a asezat mai bine capul pe umarul ei.
-Multumesc. Iti raman dator.

- Nu trebuie, serios... !
Teea zambi in sinea ei, satisfacuta ca aceeptase. Ii placea sa ajute pe oricine. Isi puse mana libera peste obrazul baiatului, simtind nevoia sa-i fie alaturi.
- Ar trebui sa mergi la tine in camera si sa dormi.

-Nu, nu. Vreau sa stau cu tine, i-a zis si si-a ridicat capul de pe umerul ei pentru a o privi. Mi-e bine si cu tine, a zambit.
Brusc, a inceput sa rada. Starea de oboseala ii creea astfel de crize de ras, iar uneori se comporta ca si cum ar fi drogat.
-Nu... nu ma lua in serios.

Il privi uimita de ceea ce ii spuse in urma cu cateva clipe si fara a realiza pe moment, rosi usor in obraji. Isi scutura capul, pentru a-si reveni la normal.
- Vrei sa stai cu mine? Nu-i nici o problema daca doresti asta, raman cu tine Jay, orice ca sa te ajut.

Ii zambi larg, poi isi puse din nou capul pe umarul ei si a devenit serios.
-Ma simt atat de singur..., a inceput, privind fix un punct. As vrea ca totul sa redevina la normal, sa simt ca traiesc...

Singuratate... tresari cand auzi acest cuvant, fiindca il intelegea complet.
- Acum numai esti singur. Simti nevoia sa-l stranga in brate, asa ca o facu .
- Scuze, nu stiu ce m-a apucat, scuze... ! Spuse rosie toata, indepartandu-se de el.

Cuvintele ei il facura sa tresara, dar si mai tare l-a uimit imbratisarea ei. Nici nu a avut timp sa o imbratisez pentru ca s-a despartit imediat de el. Dar acele secunde pe care le-a pertecut in bratele ei au fost foarte frumoasa.
S-a uitat la ea si a zambit, apoi a luat-o el in brate, strangand-o la peiptul lui.
-Iti multumesc...

O lua prin surprindere cu acest gest, insa intr-un fel ii placu, ca si cand s-ar fi simtit protejata in bratele lui. Isi infasura usor mainile in jurul lui si il stranse si ea in brate, strangandu-se in el.
- Stiu cum e sa te simti singur, asa ca o sa-ti fiu eu alaturi, promit.

Nu vroia ca acel moment sa se termine. Simtea nevoia sa o protejeze si sa aiba grija de ea. O vedea ca pe un obiect care era gata sa se sparga in orice moment.
-Nu, eu voi fi alaturi de tine, promit, ii zise si zambi, desi stia ca Teea nu aeva cum sa-l vada.

Teea il stranse din ce in ce mai tare in brate si isi inchise ochii. Se simteam mai bine ca niciodata si pentru prima oara simtea ca avea o persoana langa ea, la care incepuse sa tina destul de mult.
- Mersi Jay! Spuse pe-un ton soptit.

-Cred ca pana la urma lumea asta ciudata a adus si ceva bun, nu? a intrebat-o cu subinteles.
I-a zambit, apoi a ciufulit-o. S-a ridicat de pe jos si s-a intins,moment in care a ametit si s-a dezechilibrat.
-Aish, a facut nervos.

Teea se ridica repede si-l sprijini de ea.
- Esti bine, Jay? Serios ca ar trebui sa te intizi, stiu eu un loc bun unde sa faci asta.
Ii puse mana dupa gatul sau si incepu sa mearga incet si cu grija, spre o camera libera unde se afla un pat.

intr-adevar, oboseala se vedea foarte clar pe chipul lui. De data aceasta nu se mai impotrivi si o lasa pe Teea sa-l duca in acea camera unde s eputea intinde. Ajunsi acolo, Jay si-a plimbat privirea dintr-o parte in cealalta, studiind camera.
-Nu stiam ca exista asemenea camere aici, a zis razand usor.

- Nici eu, dar am descoperit-o curand, chicoti Teea.
- Aseaza-te... !
Il trase de mana usor si il impinse spre locul respectiv, indemnandu-l sa se aseze.