Putina relaxare

Zilele trecute au fost un chin pentru el pentru ca a avut foarte mult de lucru. Abia daca a reusit sa inchida un ochi sau sa manance. Oricum pentru el salvarea vietilor omenesti era mult mai importanta decat sanatatea sa, dar, desi mergea dupa acet principiu, nu a mai fost in stare sa faca fata si a trbuie neaparat sa-si ia o pauza. A mers in sala de relaxare si s-a asezat comod pe gigantica canaprea. A inchis usor ochii, moment in care a simtit cum ii pulseaza capul. Isi simtea corpul greu, iar fruntea il dure aingrozitor. Avea nevoie deun masaj, dar cine sa-i faca?

Teea avea in sfarsit o zi libera. De cand o asteptase! Nu prea avea ce face pe statie, insa singurul loc mai potrivit pentru a se calma dupa zile intregi de munca, era sala de relaxare si era sigura ca azi nu prea era asa multa lume acolo. Totusi cand ajunse observa un baiat pe canapea. Il mai vazuse la spital, era medic, din cate isi aducea aminte.
- Buna dimineata! Zise incet, sperand sa nu-l fi deranjat.

A simtit cum il lua somnul incetul cu incetul. Da, asta era tot ce vroia. Si-a pus mana la ochi si a incercat sa adoarma, dar nu dupa mult timp a auzit o voce feminina pe undal. Si-a luat mana de la ochi, a deshis ochii si s-a ridicat in fund. S-a uitat la tanara domnisoara din fata lui, apoi s-a frecat la ochi pentur ca vedea putin in ceata.
-Buna dimineata, auzi vocea acesteia.
I-a luat ceva timp sa se edzmeticeasca, apoi a afisat un zambet, putin fortat.
-Buna... dimineata, a zis nesigur.
S-a uitat la fata, intrebandu-s epe unde a mai vazut-o pentru ca chipul ei ii era exterm de cunoscut.
-Aaa.. Haide, ia loc.

Teea il privi lung cateva clipe. Isi daduse seama destul de usor ca il deranjase si probabil voia sa doarma. Adica, un medic muncea mult, il intelegea oarecum.
- Esti sigur? Mi se pare ca vrei sa te relaxez, nu sa stai la taclale, incerca sa afiseze un zambet si se apropie putin de canapea, dar nu se aseza inca, pana ce nu primea raspunsul baiatului.

Continua sa o priveasca pana cand si-a dat seama de unde o stia. Era asistenta la spital. tanara a ezitat sa se aseze. Se gandea ca probabil el ii daduse acea stare de nesiguranta.
-Nu. aseza-te, te erog, i-a zambit din nou, dar de aceasta data a afisa tun zambet natural sii convingator. Pot sa ma relaxez si discutand, a continuat.

- Atunci o sa ma asez putin... !
Zambetul acestuia o incurata si pana la urma se puse pe canapea, undeva in apropierea baiatului. Isi dadu privirea spre ei si incerca sa-si aduca aminte numele sau de pe ecusonul ce-l purta mereu la spital, dar nu reusi de niciun fel.
- Si, cum va numiti? Cred ca am uitat, caci v-am mai vazut pe la spital. Sunteti medic, nu?

Pana la urma tanara s-a asezat, ceea ce l-a bucurat. A observat ca era privit ca si cum incerca sa-si aminetasca ceva, dar nu a zis nimic. Probabil ca pentru ea, in acel moment, el era o sursa de inspiratie. I-a venit sa rada, dar s- a abtinut. Intr-un final tanara l-a intrebat cum il cheama si daca este medic. Si-a mutat privirea spre ea si -a zambit.
-Park Jae-Song, dar mi se spune Jay. Si da, sunt medic. Ahm... Tu? a intebat-o putin nesigur.

Isi aduse brusc aminte, de parca o lumina i-ar fi trecut prin fata ochilor si tresari usor. Il mai vazuse si stia ca lucrase odata cu mama ei, operand un om.
- Eu sunt Teea, imi place bine. Te-am mai vazut pe la spital, sunt asistenta. Schita un mic zambet si isi lasa capul pe spate. Se uita intr-un punct fix de pe tavan. Era asa liniste in acea incapere, incat se relaxa complet, chiar daca numai dormise prea mult in ultima perioada.

Si-a dus ganditor mana la barbie. Intr-adevar, Teea era asistenta la spital. Cum de nu-s amintise. De fapt, la cate avea pe cap nu era de mirare ca nu-si amintise numele ei si unde o mai vazuse.
-Incantat.
S-a frecat din nou la ochi, apoi si-a lasat si el capul pe spate. Era o liniste insuportabila in incapere, care in mod normal il innebunea, dar in acel moment linistea aceea era tot ce vroia. Nu prea ii venea sa sparga acea liniste, dar vroia sa vorbeasca cu ea.
-Si... Ce te-a determinat sa devii asistenta?

Isi indrepta usor privirea spre medic in timp ce-i puse intrebarea.
- Nu stiu, poate faptul ca am admirat-o mult pe mama cand o vedeam cum lucra si imi place sa ajut oamenii. Ii dadu ea raspunsul sincer, zambind usor cand isi aduse aminte de ziua in care ii spusese mamei ei ce doreste sa devina.
- Dar dumneavoastra, cum v-ati hotarat sa fiti medic? O cam enerva sa ii vorbeasca asa, de parca era cu mult mai in varsta ca ea, dar asa vorbea deobicei cu toti medicii.

Brusc, simtit cum se enerva. Avea doar 19 ani, dar toata lumea i se adresa cu "dumneavoastra".
-Eu? Dupa ce m-am nascut eu, mama mea s-a imbolnavit foarte grav, iar eu am fost nevoit sa fiu crescut de catre bunica mea. Pur si simplu ma dure sufletul sa o vad pe mama suferind asa ca am decis sa o ajut. Am inceput sa invat tot ce era in carti, petrecandu-mi noapte de noapte invatand, sar cand mi-am dat seama ca boala sa era incurabila, amd ecis sa-i ajut pe ceilalati.
S-a oprit si a oftat. Tristetea i se pututse citi in glas.
-Te rog, nu mi te ami adresa cu dumeavostra, i-a spus chicotind. Am doar 19 ani.

- Scuze, o sa vorbesc normal. Promise si afisa un zambet dragalas.
Povestea lui o intrista putin chiar si pe ea, insa nu arata acest lucru. Oricum, putea citit in glasul lui Jay ca amintirile il dureau.
- Nu te intrista, stiu ca e greu dar stii cum e, trebuie sa las mereu trecutul in urma. Incerca sa-l consoleze, desi nu stia daca cuvinele ei il ajutau chiar asa mult.

Si-a ridicat privirea spre ea si a zambit.
-Mersi, i-a spus mult mai vesel de data asta.
Niciodata nu- spusese acet lucru uni persoane, dar cum si-a dat seama ca s-a simtit mult mia bine. Chiar simtise nevoia sa vorbeasca cu cineva, indiferent despre ce, doar sa o faca.
-Iti vine sa crezi? Daca era pe Pamant, la varsta asta noi mergeam sa ne distram si nu ne pas de nimic, iar aici... Aici viata altor oameni sta in mainile noastre, i-a spus oftand. Simt nevoia sa fac ceva ce face un om de 19 ani.. Tu nuv rei acelasi lucru?

Fata scapa un mic oftat, caci toate vorbele baiatului erau pur adevar, insa adevarul acesta durea.
- Ai mare dreptate Jay, stiu cum te simti.
Teea isi lasa o clipa privirea in jos si isi aseza mainile pe genunchi, stragand usor pumnii.
- Si eu as vrea sa ma distrez, sa am timp de prieteni, sa am hobbyurile mele, dar nu mai am timp de asa ceva.

Brusc, simti un impuls de o lua de maini si de-ai spune ceea ce avea de agdn. Si-a lasat si el privirea in jos, si a strnas din pumni, dar nu a mai rezistat. S-a intors spre ea, si i-a luat mainile intr-ale lui, strangandu-le usor.
-Haide sa plecam o zi de aici si sa ne distram. Trebuie sa ne gandim macar putin si la noi. Uita-te la tine... si la mine.... parca am fi oameni in toata firea, i-a spus, dar parca nisi el nus tia ce zice.

Ochii fetei se marira de uimita, nu i se mai propusese asa ceva niciodata si nu ii statea in fire sa incalce regulile. Mereu le spectase cu strictete, dar pana la urma ideea lui Jay i se paru chiar buna, avea nevoia sa se simta un adolescent normal macar pentru o zi.
- Stii, ai dreptate! Chiar am chef sa ma distrez!

Ochii i se luminara, iar pe buze ii aparu un zambet gigatic.
-Aaa..., a inceput sa strige de fericire, apoi a imbratisat-o. Abia astept.
Nici el nu intelegea ce era cu comportamentul asta, dar nu se putea controla. Era prea fericit si abia astepta sa mearga cu ea sa se distreze.
Dupa catev clipe s-a departat de ea si a redevenit normal si serios.
-Imi pare rau...

Teea incepu sa chicoteasca si nu o deranjase gestul lui chiar deloc.
- Bine, deci unde mergem prima oara? Karoke? Bar? Discoteca? Cinema? Propuse ea cateva lucruri si se ridica nerabdatoare de pe canapea.

Se uita la ea, confuz si se scarpina usor in cap.
-Aaa... Karaoke! Vraeu sa cant, apoi mergem la duiscoteca, ii zise si se ridica de pe canapea si incept sa-si miste usor corpul. Brusc, parca ii disparut oboseala.

- Super, acolo voiam si eu prima oara!
Zambi larg si il apuca de maneca bluzei.
- Sa mergem! Spuse pe-un ton jucaus, cu o fata de copilas ce parca deabea astepta sa mearga la joaca.
O lua inainte si il trase usor dupa ea, pana ce iesira din camera in care statusera pana acum.

off: Continuam tot aici actiunea?

Ii placea foarte mult entuziasmul ei. Era incantata de ideea lui si ii placea foarte mult de ea. I se pare dragalasa. S-a conformat si a mers dupa ea. La un moment dat a inceput sa sara de pe un picior pe celalalt si a inceput sa fredoneze un cantec pe care il stia de foare mult timp si care ii placea faorte mult.

Off: Da, oricum nu cred ca mai intra cineva in topicu asta.

On: Teea recunoscu acel cantec, il stia si ea. Odata fusese unul dintre cele mai bune hituri. In drum spre karaoke incepu sa-l caute impreuna cu el, zambind larg, exact ca un copil ce isi primise cadoul.
Nu dura chiar asa mult pana ce ajunsera la sala de karaoke si intrara acolo, caci era libera. Nu prea era asa multa lume doritoare de distractie pe statia lor.
- Uhuu, ce bine ca numai e nimeni pe aici! Spuse ea vesela. Cine canta primu? I se adresa baiatului, trantindu-se pe canapeaua de acolo.

Pe drum pana la sala de karaoke, a inceput si teea sa fredoneze cantecul pe care il cnata el. Zambi larg si inceput sa cante alaturi de ea. Cand au ajuns la sala de karaoke, Jay a ramas putin mirat pentru ca nu era nimeni acolo. Era gol si pustiu, dar din cate a putut observa, pe Teea nu o deranjase deloc, chiar facuse o aluzie.
-Bne, cant eu primul, i-a zis si s-a strmbat la ea.
A urcat pe scena, a luat una dintre chitarele care erau sprijinite de pere. Si-a pus-o dupa gat si a acordat-o.
-Sa nu razi, bine?
Nu a mai asteptat raspunsul ei pent ca a inceput sa cante.
"Time changes everything
Even you and i have changed
The rain the winters bring
Has made us fade away

I still remember everything
That old December, the fears, the cold
I really wonder how you feel
On these nights so alone..."

Se ridica in picioare si aproape incepu sa-l aplaude. Se descurca grozav, se simtea ca la un concert adevarat. Nu se astepta sa fie asa talentat, iar melodia era superba, mai ales versurile acelea.
" E chiar bun... ! "
Incepu sa-l aplaude usor si zambi larg, facandu-i semn sa continue, caci ii placea foarte mult si nu avea niciun motiv de ras, asa cum crezuse baiatul mai devreme.

Faptul ca Teea se ridicase in piciaore si era pe punctul de a apaluda, l-a amuzat, dar si-a pastrat concentrarea si a continuat sa cante.

"Tell me, tell me about yout feelings
Tell me about your stores
Look into my eyes and come on closer
Make me immortal with a kiss

Tell me, tell me about your feelings
Tell me about your stories
We know it's over, so tell me it's ver
And life will be better in spring."

Am mai cantatinca o data partea asta, apoi a incheiat cantecul. Nu alesese la imereala acest cantes, Il laesese pentru ca avea un motiv.
-Deci?